Ganduri Jurnal de mamica

Da , suntem niste eroi

Uneori am impresia că ești pus la zid doar pentru că ai ales să ieși cu copilul pe stradă , să mergi la cumpărături , pe scurt că ai ales să devi părinte .

De ce spun asta ?

Pentru că de multe ori m-am lovit de răutatea oamenilor din jurul meu atunci când am ieșit din casă cu cel mic . În special când am mers la cumpărături .

În urmă cu ceva timp vă povestisem o întâmplare de la cumpărături . Nu are rost să o mai intru în detalii acum . Postarea o găsiți aici . Cert e că nu a fost singura întâmplare .

Privirile răutăcioase a celor din fața mea atunci când stau la case au devenit ceva obișnuit , nu mă mai afectează . Se uită la mine , se uită la copil , apoi se întorc și se fac că nu ne-au văzut .

Strumful meu este un zâmbăreț și jumătatate , e suficient doar să îi faci un mic semn și gata îți zâmbește . Mai sunt și oameni cu suflet , care nu-l ignoră și-l mai bagă în seamă , astfel încât mie să-mi fie mai ușor să aștept cu el la case și să nu se mai agațe de tot ce găsește în jur , în timp ce așez produsele pe bandă , le pun în sacosă sau când plătesc .

Cum spuneam nu a fost singura întâmplare .

Acum ceva timp am fost la cumpărături în Kaufland . O doamnă trecută bine de prima tinerețe a făcut slalom pe lângă căruciorul copilul , s-a băgat rapid în fată lui , s-a asezat la casă și repejor a început să îsi pună produsele pe bandă , cu toate că era clar că eu ajunsem acolo înaintea ei .

Nu am putut decât să râd sarcastic și mă întreb oare de ce acest gest . În fine , m-am asezat frumos în spatele ei și am așteptat cuminți să ne vină rândul .

În urmă cu ceva timp eram la cumpărături în Cora , cu soțul și cel mic . Aveam foarte puține produse , majoritatea pentru bebe . Ne îndreptam către casa prioritară . În drumul nostru , am mai zărit o mămică cu burtica ce cauta o casă mai liberă ( avea doar 2 produse ) , i-am spus și ei să meargă la casa prioritară .

Zis și făcut , doar că în momentul în care am ajuns la această casă a început calvarul .

Domnul de la pază ne-a rugat să poftim înainte . Cei đin fața noastra nu aveau copii , nu erau femei gravide sau persoane cu dizabilități . Așa că l-am ascultat . Am lăsat-o pe mămică cu care ne-am întâlnit în fața noastră pentru că avea doar 2 produse .

Doar că ceilalti nu au fost încântați de prezența noastră . O doamna a ales să-și adune produsele de pe bandă și să plece la altă casă bolborosind și înjurand de mama focului . Am lăsăt-o în pace , cu toate că am auzit foarte bine ce a zis .

O altă doamnă ( dacă o pot numi așa ) la fel și-a luat produsele de pe bandă , hotarâtă să plece la altă casă , doar că în drumul ei , intentionat a lovit de 2 ori , căruciorul copilul . Atunci și eu și soțul ne-am enervat și i-am spus să aibe grijă că lovește căruțul . Ea a plecat înjurănd . Replica ei finală a fost cea mai tare : ” Da , mă voi ăștia care aveți copii , vă credeți niște eroi ! ”

Am apucat doar să îi spun ca , da suntem niște eroi .

Suntem , pentru că am avut curajul să aducem pe lume niște ființe nevinovate , într-o lume atât de ostilă , rea și prost crescută . Suntem niște eroi , pentru că vom lupta în fiecare zi ca ei să nu devină răi și fară scupule . Ne vom lupta să învețe ce înseamnă respectul și bunăvoința . Îi vom învătă să nu judece după aparențe .

Și da , este foarte greu , având în vedere că lumea devine đin ce in ce mai rea .

Dacă vrei respect , învață să respecți .

Merg cu bebelușul la cumpărături pentru că nu am cine să-l las . Merg cu el la cumpărături pentru că îmi face plăcere să mă plimb cu el .

Niciodată nu am cerut să merg în față , la rând și nici nu am pretenția să-mi oferi locul . Am pretenția doar să nu mă judeci și să nu-mi arunci priviri răutăcioase .

Doar atât…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *