Bloggeri Diverse Ganduri Recomandari Super Blog 2020

Amintiri croite cu dragoste

Când vine vorba de cusut, brodat, tricotat sau croitorie mă năpădesc atât de multe amintiri. Dar de fiecare data ȋncerc să zâmbesc şi să nu uit nimic.

Bunica broda carpete şi nu numai, tot felul de lucruri sau ne tricota şosete. Incă ȋmi amintesc cum stătea ȋn fotoliul ei preferat, asculta Radio România Actualităţi şi mesterea tot felul lucruri fie cu acul fie cu andrelele. Doamne, ce dor ȋmi este de şosetele făcute de bunica, cât erau de frumoşi şi călduroşi. Poate că par demodaţi acum , ȋnsă ce n-aş da să mai am o pereche făcută de ea.

Am apreciat-o enorm pe bunica, pentru că desi se apropia de 80 de ani nu renunţa neam la plăcerea de a broda sau tricota. Când spun brodat, ma refer la brodat manual.

 Tare rău ȋmi pare că nu am rămas măcar cu o carpeta de la ea. De fapt, dacă mă apuc să caut prin debara, cred că mai găsesc un ilic făcut de ea. Ţin minte că l-am păstrat, dar ar trebui să cotrobăi mult pe acolo. Mama mi-l dădea de fiecare data când era foarte frig afară. Aveam unul pe care ȋl purtam şi prin casă. La ȋnceputul anilor 90 nu aveam parte de atât de multă căldură.

Eu nu prea mă pricep şi recunosc că nici nu am răbdarea ei. Cred ca am făcut doar un fular. Cel mai simplu lucru de tricotat.

Mama a mostenit şi ea pasiunea pentru frumos, ȋnsă pe partea de croitorie. Avea un talent şi o răbdare mai rar ȋntâlnite. Avea o masina de cusut, veche, din aceea Ileana, pe care o tot repara iar şi iar. Da, singură o repara, nu avea nevoie de ajutorul nimănui. Incă mai am aceea masină de cusut, nu mă ȋndur să o arunc pentru ca ȋmi trezeste atât de multe amintiri. Sper ca ȋntr-o bună zi să reuşesc să o recondiţionez.

Imi aduc aminte ca in clasa ȋntâi am avut serbare şi eu făceam parte dintr-o scenetă. Eram toamna. Mama nu a găsit nicio rochiţă potrivită, aşa că dintr-o bucată de material pe care o aveam ȋn casă mi-a făcut cea mai frumoasă rochiţă. O am ȋn sifonier, nu mă ȋndur să o donez sau să o arunc. Am pastrat-o acolo, ȋmi este mult prea dragă, este o amintire de la mama.

Si da, tot la această maşină veche a fost cusută. Aceeeaşi maşină la care şi eu am ȋnvăţat să cos. Imi place, dar trebuie să recunosc că nu am nici pe jumătate din talentul ei, cu toate că şi eu am cochetat cu creare de bijuterii. Mă pricep să cos chestii simple, ȋnsă nu mă descurc prea bine la croit.

Aş fi pus poze şi cu masina de cusut, ȋnsă este strânsă şi bagată ȋntr-un colt, pentru a nu ocupa prea mult spaţiu. Deh, e greu cu spaţiul la apartament.

Intre timp şi-a cumpărat o maşină de cusut nouă. Cu greu o mai scoteai din cameră să mai facă şi altceva. Cosea lenjerii de pat, mai ajuta pe cineva cu câte un tiv sau o modificare. Făcea hainuţe pentru păpusi. Făcea orice, nu se dădea ȋn lături de la nimic. Lenjeriile ei, erau foarte apreciate, pentru că ştia să aleagă şi materialele, să fie de calitate.

Avea o mulţime de accesorii de croitorie, dar tot timpul ȋşi dorea şi mai multe. Din păcate pe vremea aceea nici nu găseai peste tot şi nici partea financiară nu era prea bună. Ţinea foarte mult la o foarfecă, moştenire de la bunicul. Si pe ea o mai am, cu toate că nu prea mai taie.

Apropo cred că toată lumea ȋşi aminteşte vestita revista Burda, ȋn care găseai o mulţime de tipare. Pentru mine era fascinat, cum din niste hârtie pe care o decupezi aşa cum trebuie, poţi crea ceva extrem de frumos. Pentru ea era atât de uşor ȋn timp ce mie mi se parea atât de complicat să decupez cum trebuie.

Ţin minte că uneori mai găsea hăinuţe pentru mine la un preţ foarte bun, dar ȋmi erau mari. Nu era nicio problema. O foarfecă, o masina de cusut, răbdare şi un strop de talent şi hăinuţa ȋmi venea perfect. Aş fi vrut să mostenesc şi eu această abilitate.

Si dacă vă ȋntrebaţi de ce vorbesc la trecut despre amândoua, este pentru că niciuna dintre ele nu mai este lângă mine. Mi-au rămas doar amintirele şi lucrurile bune, frumoase şi atât de utile ȋnvăţate de la ele. Le mulţumesc enorm pentru aceste lucruri şi sper să reusesc şi eu la rândul meu să fiu o mama şi o bunică la fel de bună ca ele.

Mi-aş fi dorit ca mama să trăiască mai mult, ca să ȋi pot cumpăra o masina de cusut si brodat. Isi dorea foarte mult o masina care să şi brodeze, dar pe vremea aceea nu avut decât pentru o masină normal. Eu eram ȋncă ȋn şcoală şi a plecat de lângă mine când aveam doar 21 de ani.

In fine nu vreau să vă intristez. Vreau doar să vă ȋncurajez să vă apreciaţi părinţii şi bunicii, să preceţi cât mai mult timp cu ei şi să ȋnvăţaţi cât mai multe de la ei. Nu se ştie niciodată când vor pleca de lângă voi.   Păstraţi fiecare amintire cu şi de la ei. O rochiţă cusută de mama sau bunica, o şosetă, o geantă, o cutie, o surubelniţă sau un ciocan. Poate că acum vi se pare banal, dar vă spun că peste ani si ani vor avea o valoare inestimabilă.

Despre mine

Mama, soție, prietena și nu în ultimul rand femeie...
Scriu cu placere despre beauty, fashion, viata de mamica si multe altele.

(34) Comments

  1. Emotionant articol…Ciudat cum, atunci cand nu te astepti, ceva iti aduce aminte de cei dragi si rememorezi cu nostalgie momentele petrecute impreuna. Si eu mi-am adus aminte de bunica mea si de lucrurile minunate iesite din mainile ei.

  2. Am avut si eu momente in care mi-as fi dorit o masina de cusut. Parca mi-as dori sa-mi las si eu imaginatia sa zboare si sa fac si eu ceva

    1. Timpul nu este pierdut. Merita macar sa incerci.

  3. Din pacate te inteleg, pentru ca stiu ce inseamna ca un parinte sa iti plece de langa tine. Dupa ce nu mai e, iti dai seama cat de mult apreciai chiar si cele mai banale lucruri.

    1. Mare dreptare ai! Din pacate nu vrem sa intelegem atunci cand ii avem aproape, pentru ca nu ne imaginam ca intr-o zi nu vor mai fi.

  4. Bunica mea era pasionată de tricotat și nu numai. Și acum mai am în casă mașina ei de cusut. Încă merge.

    1. Ce frumos! Si eu o am pe cea veche, dar necesita reparatii si sa fie recondionata.

  5. Tare faina rochita! Imi place mult povestea scrisa de tine. Ce amintiri!

    1. Amintiri foarte dragi. Sper sa nu le uit niciodata!

  6. Amintirile ne rămân mereu aproape.si bunica avea astfel de îndeletniciri.

    1. Tind sa cred ca toate bunicile aveau….vremurile de asa natura.

  7. Ah, atâtea amintiri, atâta bucurie printre firele și materialele care așteaptă să fie folosite. Le-am încercat pe toate și nu poți trece fără emoție peste toate pentru că fac parte din noi.
    Felicitări și succes

    1. Asa este, foarte frumos spus.
      Multumesc!

  8. Mie mi-ar plăcea să învăț să cos la mașină măcar în linie dreaptă, ca să îmi pot scurta unele haine. 😀

    1. Nu e foarte greu, mai ales la masinile de cusut electrice.

    2. Dintotdeauna mi-am dorit sa invat croitorie, sa mi pot face hainele singura.

      1. Nu e foarte greu, ideea e ca ai nevoie si de un strop de talent ( la mine lipsa ) si de multa rabdare.

  9. Anca says:

    Masina de cusut Ileana inca creaza aminitri in cazul nostru, bunica sotului ne mai coase si noua una alta la aceasta masina.

    1. Da, clar au fost si sunt niste masini de cusut extrem de trainice.

  10. Suntem bogatu atunci cand avem familia aproape ❤️

  11. Eu sunt absolut pe langa cu aceste îndeletniciri. Efectiv am 2 maini stangi

    1. Nici eu nu sunt departe, dar ma chinuie talentul uneori.

  12. Ah, ce adevăruri frumoase ai spus in incheiere. Asa este. <3

    1. Super, ma bucur ca am reusit si ca sunt persoane ce sunt decrod cu mine.

  13. Sora mea este pasionata de tricotat si tot ce tine de croitorie. O masina de cusut este utila in orice gospodarie.
    M-am emotionat citind articolul, mi-ai trezit anumite amintiri placute.

    1. Da chiar este. Imi pare ca a mea nu mai merge chiar cum trebuie.

  14. Dana says:

    Și mie mi-e dor de bunica! Un articol minunat, plin de emoție. Mult succes!

    1. Cui nu ii este dor.
      Multumesc frumos! Asa sa fie.

  15. Ce articol frumos, plin de trairi! Si eu am multe amintiri legate de bunica mea, mai ales cand imi croseta sosete din lana langa soba si mancam placinta cu mere.

    1. Ce frumos. A mea a stat in Bucuresti, la bloc. Nu prea am amintiri la gura sobei.

  16. Oana says:

    Si bunica si mama coseau si brodau, faceau niste minunatii, pe mine nu m-a prins, n-am invatat sa fac si eu ceva frumos de la ele….pacat

    1. Nu este timpul pierdut. oricand poti incerca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *